GroundFloor Group
HU__________________________________________________________________Fiúk és lányok, lány-fiúk, fiú-lányok, kedves mindenki, én nem vagyok paralel a Paralellel. A fesztivál témája is a test történetei, nem?
Láttam egyszer egy animációt, ami arról beszélt, hogy az anya teste antitesteket termel a magzat ellen azért, hogy a fiút lánnyá változtassa. És ha az antitest nem képes teljesen megváltoztatni a magzat kémiai összetételét, akkor egy olyan fiú fog születni, aki egyszerre lány is. Vagyis valószínű, hogy a fiú inkább érzi majd magát lánynak, mint fiúnak. Bunkó előítéletekkel élve: gay lesz. Nem tudom, mi a helyzet a fiúkkal ezekben a – bunkó előítéletekkel élve – gay kapcsolatokban. Sem azt, hogy hogyan működik ez a dolog azoknál a lányoknál, akik egymással kavarnak. Nem tudom, hogy van ez tudományos szempontból, de morális szempontból bunkóságnak tűnik a homoszexuális párokat abnormálisnak titulálni. A-B-N-O-R-M-Á-L-I-S-N-A-K!
Volt egy jó szöveg az előadásban – valójában több is volt, de ez különösen tetszett: mi a jobb, ha négernek születsz, vagy ha homoszexuálisnak? Négernek. Mert akkor legalább nem kell bevallanod a szüleidnek. Vagyis a probléma nem velük, hanem a társadalmi elfogadással van. Nem tudom, hogy az előadásban szereplő lányok leszbikusak vagy sem. Ha igen, az előadás még különlegesebb, akkor egy őszinte kiáltás is, azoknak a kiáltása, akik játsszák az előadást. Akkor a lányok nemcsak egy szerepet játszanak, hanem a saját problémáikat mutatják fel, amelyek egyben a társadalom problémái is.
Ugorjunk inkább a közepébe: az elején két kétségbeesett lányt látunk, akik aerobikoznak, valószínűleg azért, hogy vonzóbbak legyenek a férfiak szemében. Majd férfiakként látjuk őket, akik edzőterembe járnak, valószínűleg azért, hogy vonzóbbak legyenek a nők számára. Meztelen felsőtestre vetkőznek, hogy leromboljanak bennünk minden képzelgést arról, hogyan nézhetnek ki meztelenül. Aztán beleugranak a szövegbe. Egy releváns, poénokkal és egy vacak ukulelével kísért dalokkal teletűzdelt szövegbe. Szórakoztató ez a rész, a közönség is kidőlt a nevetéstől. Majd leoltják a villanyt és közös sötétségben maradunk. Senki nem tapsol. Tíz másodpercig – valójában egy percnek tűnt – csendben ültünk. Aztán felkapcsolják a villanyt, mindenki vadul tapsolni kezd, állva. Még egy könny is kiszökött a szememből. Ami talán annyit jelent, hogy ez nem csak egy személyes neurózis, hogy olyan problémákat vetettek fel, amelyek érvényesek a legtöbb néző számára.
Mi atyánk, aki a mennyekben, és mi atyánk, aki a földön vagy, miért nem tudod elfogadni, hogy a gyereked meghozta a saját döntését az életben? Hagyd, hogy szeresse, amit akar: saját testét, saját nemét, saját életét.
Băieți și fete, băieți-fete și fete-băieți, toată lumea, mie nu mi-i în paralel de Paralel. Mărturiile corpului, tema festivalului pe sfârșite, nu?
Am văzut o animație în care se zice că corpul mamei produce anticorpi împotriva fătului ca să-l transforme din băiat în fată. Dacă nu reușește să modifice până la capăt componența chimică a fătului, atunci se va naște un băiat care era foarte aproape de a fi fată. Adică, băiatul se poate simți mai degrabă fată decăt băiat sau, vorba prejudecății tâmpite, un poponar. Nu știu care e șmenu’ cu băieții care sunt, vorba prejudecății tâmpite, fată în cuplurile gay, nici a fetelor care se combină între ele. Nu știu care e șmenu’ din punct de vedere științific, dar din punct de vedere moral mi se pare o mai mare tâmpenie de a considera cuplurile homosexuale anormale. Niște A-N-O-R-M-A-L-E!
Era o dumă mișto în spectacol, erau mai multe, dar asta în special: ce e mai bine, se te naști negru sau homosexual? Negru, pentru că, cel puțin, nu trebuie să le zici părinților. Adică, problema nu este în ei, ci în accepțiunea lor socială. Nu știu dacă fetele, care au jucat în spectacol, sunt lesbiene sau nu. Și dacă da, atunci spectacolul ăsta devine unul cu totul special. Asta înseamnă că spectacolul este un strigăt de sinceritate a celor care joacă în el. Fetele nu doar joacă niște roluri, ci își exprimă propriile probleme, care sunt și problemele societății în general.
Acuma, de-ale carnavalului. La început sunt niște fete disperate care fac aerobică, probabil ca să arate mai atractive pentru masculi. După care sunt masculi care umblă la sală, probabil ca să arate mai atractivi pentru femele. Se și dezbraca la bustul gol, ca să-ți distrugă orice imaginație de cum arata ele goale. După care se arunca cu text. Un text foarte pertinent, plin de bancuri și cântece la o futută de ukulele. O parte foarte amuzantă, sala râdea în hohote. La sfîrșit se sting luminile și rămânem cu toții într-un întuneric comun. Nimeni nu apluadă, toți stau în tăcere vre-o 10 secunde, care părea cel puțin un minut. Se aprind luminele, lumea începe să apluade ca nebuna, ne ridicăm și în picioare, eu am scos și o lacrimă. Deci, nu este doar exprimarea unei nevroze personale, ci aducerea în discuție a unor probleme valabile pentru majoritatea spectatorilor.
Tatăl nostru car ești în ceruri și tatăl nostru care ești pe pamânturi, de ce nu puteți accepta că copilul vostru a făcut o alegere în viața lui? Lăsați-l să iubească ce vrea el: propriul corp, propriul sex, propria viață.
EN__________________________________________________________________
Boys and girls, girly boys, boyish girls, everybody, I’m not in parallel with the Parallel. The stories of the body is this festival’s theme, innit?
I’ve seen an animation that said that the mother’s body produces antibodies for the foetus to turn into a girl from a boy. If the changing process isn’t complete in switching the chemical components, she births a boy that is close to being a girl. So the boy will feel more of a girl than a boy, or, as this idiotic stereotype says, a fag. I have no idea what’s with the boys that are (stereotypes again) the girls in a gay couple, neither with the girls who get together with each other. I don’t know what the deal is scientifically, but from the moral point of view, it seems a huge idiocy to me considering homosexual couples abnormal. Some A-B-N-O-R-M-A-L-S!
There were some cool gags in the show, but this one I liked the most: what’s better, to be born black or gay? Black, because then at least you don’t have to tell your parents. So the problem isn’t here, the problem is social acceptance. I don’t know whether the girls that performed were lesbians or not. If they were, the performance just became even more special. This would mean that the show was also an honest outburst of the people in it. The girls didn’t just play a role, but they also expressed their own problems that are society’s problems too.
Now let’s cut to the chase. At the beginning, they were just some desperate girls doing aerobics, probably to seem more attractive to males. Then, there are males walking around in the room, probably to seem more attractive to females. They bare their upper body, to destroy every fantasy about how they might look like bare-chested. Then, they throw texts around. Snappy text, humorous, accompanied by a frickin’ ukulele. A funny part, the audience is ROFLing. At the end, lights are turned off; there we are, in a common darkness. Nobody applauds; everyone’s just sitting in the darkness for at least 10 seconds which seems like at least a minute. Lights are turned back on, people start cheering like crazy, we ovate standing, I even shed a tear. So, this isn’t just the expression a personal lunacy, but also bringing to the light of discussion a problem that is valid for most of the performances.
Our Father who art in heaven, our father who art down here, why cannot you accept that your children have made the choice of their lives? Let them love who/whatever they want: their own body, their own sex. Their own life.
demkata (graphic), radu (text)
No comments:
Post a Comment