beszélgetés a rendező hiányában
Az a nagyon szép a szakmai beszélgetéseken, hogy mindenki álmos. Az ember alig áll a lábán és az anyanyelvén is elég nehéz értekezni ilyenkor. Így elég vacak érzés három különböző nyelven, hallgatni, érteni, jegyzetelni felváltva. Folyton áthangolni. Mondom én, egy hallgató a közönségből. Egy közönséges hallgató.
Valószínűleg a fordítók és beszélgetésben résztvevők is hasonló problémákkal küzdenek. Az Übü királyról szóló, francia nyelven zajló beszélgetésen ezért kb. úgy nézett ki a dolog, hogy a magyar fordító nem tudta eldönteni, hogy milyen nyelvről fordítson, a román fordító nem igazán jutott szóhoz, a beszélgetést vezető Visky András pedig váltogatta a franciát románnal: románul intézte kérdéseit a nagy szemekkel pislogó franciákhoz, vagy épp bőszen magyarázott franciául a hallgatóságnak. Természetesen időközben mindenki felébredt, gördülékenyebbé vált a dolog – csupán én vagyok most bajban a „fele apă fele víz” jegyzeteimmel.
Visky András első kérdése az aktuálpolitikai utalásokra és a mai fiatal generáció megítélésére vonatkoztak. Pár nyelvi pontosítás után a társulat ezeknek a kérdéseknek a fontosságát cáfolta. Elmondásuk szerint Declan Donnellan rendező számára sokkal fontosabb volt a primitív jelentésréteghez való visszatérés, az érzelmi színezet, a pszichoanalitikus megközelítés és az esztétikai vonal. A lázadás sokkal inkább belső, mint a külvilág fele irányuló. Nem föltétlenül az a fontos, hogy a kissrác lemészárol mindenkit a végén, vagy hogy megalkuszik, ahogyan Visky felvetette (a végén a lázadó leül az asztalhoz, azok mellé, akik ellen lázadt) hanem az, hogy a gyerekre senki nem figyel. Senkinek sem tűnik fel, hogy valami nincs rendjén.
Szóba került még a steril környezet, a megduplázott terek, a kinyújtott idő, a ritmus váltakozása és a klasszikus zene használata, amelyek ironizálnak és sok humort eredményeznek.
A próbafolyamatról Camille Cayol (Übü mama) mesélt: előbb a polgári viselkedésre fektették a hangsúlyt, hogy megteremthessék Jarry történetének keretét, amibe ki kellett bontani a látszat és a mélyen rejtőző valóság ellentétét. Igazából egyik sem uralkodó, mindkettő bennünk van. Az érzelem a színészek legnagyobb ellensége – vallja a rendező, ezért érzelemmentesen próbáltak.
Sok gondot okozott, hogy a kis gesztusok se lógjanak ki, pl. egy egyszerű szájtörlés is erotikus dolgokat idézhet. A szexualitás és az erőszak mindenben benne van.
Az egész inkább az érzelmek forradalma, amelyek durván a felszínre törnek. A kapcsolatok iránti szükséglet kényszere a kiindulópont – toldották hozzá a hallgatóság köréből.
És hogy mit gondolnak az alkotók a mai fiatal generációról? – tértek vissza a színészek a beszélgetés elején feldobott kérdéshez.
Hogy miért alkusznak meg?
Talán mert belefáradnak a lázadásba.
RO__________________________________________________________________
Conversație purtată în absența regizorului
Frumusețea în discuțiile profesionale constă în faptul că toată lumea este somnuroasă. Omul de-abia se ține pe picioare, și într-o astfel de situație îi este greu să se facă înțeles chiar și în limba sa maternă. În așa situații e nasoală să asculți, să înțelegi și să-ți faci și notițe, în trei limbi diferite. Să coordonezi mereu ideile. Asta afirm eu, o ascultătoare din public. O ascultătoare ca oricare alta.
Probabil și traducătorii și participanții s-au luptat cu probleme similare. Discuția în franceză despre Ubu Rege a decurs cam așa: traducătorul maghiar nu a putut decide din ce limbă să traducă, traducătorul român nu prea a primit cuvântul, András Visky, moderatorul discuției a vorbit când în franceză, când în română. A formulat în română întrebările adresate francezilor rămâneau cu ochii larg deschiși, ori a dat în franceză explicații în mod înverșunat publicului larg. Desigur, între timp toată lumea s-a trezit, lucrurile au început să decurgă mai degajat – doar eu aveam o probleme cu notițele mele poliglote.
Prima întrebare lui András Visky s-a referit la situația politică actuală pricind tânăra generație de astăzi. După câteva clarificări lingvistice, trupa a respins importanța acestor probleme. Conform celor spuse de ei, pentru regizorul Declan Donnellan a fost mult mai important reîntoarcerea la nivelul semantic primitiv, emoționalitatea, abordarea psihanalitică și firul estetic. Răzvrătirea este mai degrabă internă, decât externă . Nu neapărat acel fapt este important că băiețașul la final i-a masacrat pe toți, cum a pus problema și Visky (rebelul la final se așează la o masă împreună cu cei împotriva cărora s-a răzvrătit), problema este faptul că băiatul nu este ascultat de nimeni. Nimeni nu-și dă seama că ceva nu este în regulă.
A venit vorba și despre mediul steril, spațiile dublate, timpul prelungit, alternanța mediului steril cu ritmul și utilizarea muzicii clasice, care ironizează și care nasc mult umor. Camille Cayol (Mama Ubu) este cea care ne-a povestit despre procesul de probă: au pus accent în primul rând pe comportamentul civil pentru a putea construi cadrul potrivit privind istoria lui Jarry, în care pe urmă au distrus opoziția dintre aparența și realitatea ascunsă în profunzime. De fapt, nici unul nu poate birui, ambii se află în interiorul nostru. Emoția este cel mai mare inamic al actorilor – spune directorul, așa că au probat fără a face apel la emoții. Bătăi de cap ca să facă în așa fel încât gesturile mărunte să nu iasă de sub această regulă, de exemplu și o simplă spargere de gură poate avea conotații erotice. Violența și sexualitatea se pot regăsi peste tot.
Toate aceste sunt mai de grabă o revoluție a sentimentelor ieșite la iveală. Nevoia de a avea relații sociale poate fi considerată punctul de plecare? – au întrebat cei din public.
Și ce gândesc creatorii spectacolului despre generația tinerilor din zilele noastre?- s-au întors actorii la întrebarea pusă la începutul conversație.
De ce se conformă?
Poate pentru că sunt prea obosiți pentru a se revolta.
discussion without the director
The beauty of professional discussions is that everyone is sleepy. They barely stand on their feet, it is hard to discourse even in your mother tongue. So it sucks listening, understanding and taking notes in three different languages. Keep on tuning over. I say this, and average member of the audience.
Probably the translators and the participants were facing the same problems. So the French discussion about Ubu Roi looked a little like this: the Hungarian translator couldn’t decide what language to translate, the Romanian translator didn’t really get to speak, the moderator, András Visky spoke both French and Romanian. He asked questions in Romanian from the round-eyed French participants, or he commented in French to the audience. Of course, meanwhile everyone woke up, so things became more fluent – I still have problems with my „half water, half eau”-notes.
András Visky’s first question was about the references to the actual politics and the view about the contemporary young generation. After a few linguistic refinements, the company denied the importance of these questions. As they stated, to director Declan Donnellan the return to the primitive layers of meaning was much more important, the feelings, the psychoanalytic approach and the aesthetic layer. The revolt is internal, not necessarily external. It is not very important whether the boy slaughters everyone in the end or makes a deal, as Visky proposed (in the end, the rebel sits at the same table with the ones he rebelled against), what is important is that no one pays attention to the child. No one notices that something’s off with him.
The sterile environment, the doubled spaces, the enlarged time, the change of rhythm, the use of classical music also came up, these use irony and result in a lot of humour.
Camille Cayol (Ma Ubu) told about the rehearsal process. At first, they had emphasized the civic behaviour to create the frame of Jarry’s story, where they should have broken down the conflict between the appearances and the reality hidden deep inside. Actually, none of it is dominant, they both are inside of us. Emotions are the actors’ greatest enemies – the director confessed, this is why they rehearsed emotionlessly.
What posed a great obstacle was to avoid the small gestures feeling misplaced, e. g. A simple wipe of the mouth can have erotic undertones. Sexuality and violence can be found anywhere.
ⒸBiró István
All of this is more the revolution of emotions surfacing violently. The urge for the necessity of relations is the starting point – they audience added.What do the creators think about the contemporary young generation? – the actors turned back to the question from the beginning.
Why do they bargain?
Maybe because they are tired of revolting.
demkata
No comments:
Post a Comment