Az Ivanovék karácsonyáról szóló beszélgetés családiasra sikerült. Elsősorban azért, mert nem volt feltüntetve a program részeként. Sokakat meglepetésként ért az Übü királyról szóló beszélgetés után Visky bejelentése, így a hallgatóságból páran maradtak. Páran nem. A másik ok, hogy ismét Visky vezette a beszélgetést. Hazai pályán, hazai csapattal és többnyire hazai szurkolókkal folyt a barátságos mérkőzés.
Visky András örül. Örül, hogy létrejöhetett ez az újszerű produkció, hogy Urbán András Kolozsváron dolgozott. Carmencita Brojboiu a rendezővel való munkáról, a díszlet és a jelmez kialakulásáról beszélt.
Carmencita Brojboiu először dolgozott Urbánnal.
Eleinte félt, azonban a rendező nyitottsága zökkenőmentessé tette a munkát.
Albert Csillát Visky szólította meg, hogy meséljen a munkafolyamatról. „Sokat ültünk az asztalnál, inkább kérdezett. (…) Miért fontos, hogy hogyan élünk mi, miért nem foglalkozunk a darabbal?” – Aztán minden szépen összeállt, Urbán a meséltekből (is) építkezett. És természetesen Vvegyenszkij szövegéből, amelyhez nagy segítséget nyújtott Gyarmati Kata dramaturg munkája, hiszen az a világ, amelyben a szöveg született aktuálizálva van, idegen szövegekkel alátámasztva. Emellett sokat improvizáltak, amelyet a rendező letisztogatott. Sokat nem magyarázott, csupán felfűzte azt, amit a színészek hoztak.
„Átadom a mikrofont Csillának úgy, hogy felteszek egy kérdést.
Ne félj, a választ is sugallni fogom.” – Visky András
Az előadás megosztja a közönséget – vallotta be Visky András. Vagy imádják, vagy pedig levelekben, internetes kommentekben dúlnak-fúlnak a nézők. Ennek kapcsán többen elmondták tapasztalataikat, ki hogyan védi vagy támadja az előadást. Albert Csilla visszadobta a labdát Viskynek. Szerinte beszélgetésekkel kellene segíteni a nézőknek a befogadást. Visky az ügy mellé áll, Viola Gábor nem tartja jó ötletnek, később Gergely Zsuzsa is hozzá csatlakozik. 2-2. Döntetlen.
„Nem-e kellene-e kicsit megsegíteni a közönséget beszélgetésekkel?
Mert így lesokkoljuk őket.” – Albert Csilla
A beszélgetés a továbbiakban pro-kontra elven szerveződött. Mit lehet tenni vagy kell-e tenni egyáltalán azért, hogy meggyőzzük a nézőket, hogy segítsük őket az előadás befogadásban.
„Nem szabad érezze a színész a kényszert,
hogy meg kell győzze a nézőit.” – Bodor Johanna
„Ez a nézőért való megdolgozás reflexe,
ami idővel kialakul a színészekben” – Viola Gábor
A végkövetkeztetés talán az, hogy mindenkinek joga van szeretni vagy nem szeretni az előadást. S bár a nézőnek lehet utat mutatni, segíteni, a makacsokat meggyőzni mégsem lehet.
„A felháborodott néző menjen haza és gyújtson rá.
Még gondolkozzon kicsit az előadáson, legalább
amíg egy cigi eltart.” – Gergely Zsuzsa
„Ha nem szeretik az előadást, ne szégyelljék magukat.
És minket se szégyeljenek. (…)
Én nem bírom elviselni, azért néztem meg már vagy tízszer. (…)
De a tükör sem mindig szerethető.” – Visky András
RO__________________________________________________________________
Conversația despre Brad de Crăciun la familia Ivanov a decurs familiar. În primul rând pentru că nu a fost inclusă în program. Pentru mulți a fost o surpriză anunțul făcut de András Visky la sfârșitul discuției despre spectacolul Ubu Rege, în consecință au mai rămas doar câțiva dintre ascultători. Câțiva au plecat. Un alt motiv este faptul că din nou Visky a condus firul conversației. Meciul amical s-a desfășurat acasă, cu echipa gazdă, având suporteri tot de acasă.
András Visky s-a bucurat de nașterea acestui proiect nou, și de faptul că András Urbán a lucrat la Cluj. A discutat cu Carmencita Brojboiu despre procesul ei de lucru cu regizorul, despre formarea decorului și a costumelor.
Carmencita Brojboiu a lucrat pentru prima oară cu Urbán. L-a început i-a fost teamă, dar familiaritatea regizorului a făcut să meargă pe roate colaborarea.
Visky a abordat-o pe Csilla Albert rugând-o să povestească despre procesul de lucru: “Am stat mult la masă, a formulat mai ales întrebări. (...) De ce este important cum trăim noi, de ce nu ne ocupăm de cum jucăm? ” Apoi toate s-au așezat la locul lor, cele povestite au fost utile (și) pentru Urbán. Și, desigur, i-a fost de mare folos și textul lui Vvedenski, privind acest text, lui Urbán i-a fost de mare ajutor activitatea dramaturgului Kata Gyarmati, deoarece lumea în care textul a luat naștere a fost actualizată, fiind susținută de un text străin. În plus, au făcut multe improvizații pe care regizorul le-a clarificat. Nu a dat multe explicații, doar a înșirat cele aduse de actori.
“Dau mai departe microfonul pentru Csilla în așa fel încât pun și o întrebare.
Nu-ți fie teamă, sugerez și răspunsul.” – András Visky
Spectacolul împarte publicului în două – a recunoscut András Visky. Ori îl adoră, ori își manifestă furia prin scrisori sau prin comentariile de pe net. În acest context, mulți au relatat propriile experiențe cu privire la modul publicului de a-i lua apărarea spectacolului sau de a-l ataca. Pe urmă Csilla Albert i s-a adresat lui Visky. În opinia sa ar trebui contribuit printr-o discuție la receptarea textului de către public. Visky este de acord cu ea, în opinia lui Gabor Viola nu e o idee bună, și Zsuzsa Gergely i s-a alăturat celui din urmă. 2-2. Egal.
“Nu credeți cumva dacă ar fi de ajutor spectatorilor dacă am ține dialoguri?
Așa numai le șocăm.” – Csilla Albert.
Discuția a continuat să decurgă pe baza argumentelor și contra argumentelor. Ce se poate face, defapt trebuie făcut ceva pentru ca publicul să poată interioriza spectacolul.
“Actorul n-ar trebui să aibă constrângerea de a-i convinge spectatorii.” – Johanna Bodor.
“Acest fenomen e reflexul de a munci greu pentru spectator, reflex care se formează cu timpul în actor.” – Gábor Viola.
Concluzia ar fi că toată lumea are dreptul să laude sau să formuleze critici în legătură cu spectacolul. Chiar dacă putem îndruma publicul, opinia celor încăpățânați oricum nu poate fi schimbată.
“Spectatorul indignat ar trebui să se ducă acasă și să aprindă o țigară. Ar trebui să mai mediteze asupra spectacolului, măcar atât timp, până când i se termină țigara.” – Zsuzsa Gergely.
“Dacă nu vă place spectacolul să nu vă fie rușine. Și nici de noi. (...) Eu nu pot să suport spectacolul, de aceea l-am văzut de vreo 10 ori. (...) Nici oglinda nu e intotdeauna adorabilă.” – András Visky.
The talk about Christmas at the Ivanovs turned out familiar. First, because it didn’t appear in the program. Many were surprised by Visky’s announcement after the talk about Ubu Roi, so only a few of the audience stayed. A few didn’t. The other reason is that the talk was, again lead by Visky. Home field, home team, mostly home fans, so the game was a friendly one.
Visky is happy. Happy that this innovative production could come to be, happy that András Urbán has worked in Cluj. He also spoke about the work with director Carmencita Brojboiu, about the formation of the scenery and costumes.
It was Carmencita Brojboiu’s first collaboration with Urbán.
At first, he was afraid, but the director’s open-mindedness made the work easy.
„I’ll pass the microphone to Csilla, I’ll also ask a question, but don’t worry, I’ll suggest the answer too.” – András Visky
The performance has divided the audience – András Visky confessed. They either love it or express their hatred through letters and comments on the internet. Others also spoke about their experiences about this matter, about how they attack or defend the performance. Csilla Albert passed the ball back to Visky. She suggested that the reception should be helped with meetings with the audience. Visky supports the idea, Gábor Viola vetoes it, later on, Zsuzsa Gergely joins him. 2-2. It’s a tie.
„Shouldn’t we help the audience with discussions? Because this way, we’ll only shock them.” – Csilla Albert
The discussion kept on polarizing pro-contra. What can be done, what should they do to convince the audience, to help them accept the performance.
„The actor should not feel pressured to convince the audience.”– Johanna Bodor
„This reflex, working for the audience appears with time in actors.”– Gábor Viola
In conclusion, everybody has the right to love or hate the performance. And though the audience sometimes needs to be shown the way and helped, the stubborn ones cannot be convinced.
„The upset viewer should go home and smoke a cigarette. And while doing so, they should think some more about the performance, at least until the cig lasts.”– Zsuzsa Gergely
„If they don’t like the performance, they should be ashamed of themselves. Or of us. (...) I cannot stand it, that’s why I’ve watched it ten times. (...) But the mirror cannot be loved all the time.” – András Visky
No comments:
Post a Comment