Nagy József: Fotogramok – kiállításmegnyitó
Egy romániai magyar, egy Franciországban élő román, egy Franciaországban élő délvidéki magyar és egy Romániában élő olasz. Egy kiállítás, Romániában, egy magyar intézmény szervezésében, amelyet franciául (és olaszul) nyitnak meg. Én szívesen megírnám mindezt ógörögül vagy legalább latinul, de ezt kár lenne tovább fokozni. Így is van benne valami kedvesen felemelő és valami csendes idegenség egyszerre.
Tánc, színház, fotó, rajz, szobrászat. Nagy József, Jozef Nadj, „Josef Nádi”, Szkipe – mindenkinek más, másképp. S mégis ugyanúgy. Szerteágazó, de egy kerek egész. Aki ez alkalommal a mozgást akarja megörökíteni. Üveggel, fémmel, különböző tárgyakkal és fénnyel. Fénnyel és sötéttel. Játék. Rárajzolni a lapra. Rátáncolni.
Így készülnek a fotogramok. Ha szabad így nevezni, koreogramok. Amelyek hadd beszéljenek magukért. Arról a szép szomorúságról, a szelíd játékosságról, amivel készülhettek.
RO__________________________________________________________________
Fotograme de József Nagy ‒ vernisaj
Un maghiar din România, un român care trăiește în Franța, un maghiar provenit din Serbia care trăiește în Franța, și un italian care trăiește în România. O expoziție din România organizată de o instituție maghiară, a cărei vernisaj are loc în limba franceză (și italiană). Aș scrie cu cel mai mare drag toate acestea în greaca veche sau măcar în latină, dar ar fi în zadar a intensifica această împrejurare. Și așa conține deopotrivă ceva dulce înălțător și o stranietate silențioasă.
Dans, teatru, fotografie, desen, sculptură. József Nagy, Jozef Nadj, “Josef Nadi”, Skipe – pentru toți este altcineva, altfel. Și totuși la fel. Diversificat, dar un întreg complet. Cel care, de data aceasta vrea să captureze mișcarea. Cu sticlă, cu metal, cu diferite obiecte și lumină. Cu lumină și întuneric. Joacă. A înscrie pe hârtie. A dansa pe hârtie.
Așa se nasc fotogramele. Dacă se pot numi așa: coregramele. Pe care să le lăsăm să ne povestească singure. Despre frumoasa tristeșe, despre blânda zburdălnicie prin care probabil s-au născut.
József Nagy: Photograms – exhibition opening
A Hungarian from Romania, a Romanian living in France, a Hungarian from Délvidék living in France and an Italian living in Romania. An exhibition in Romania, organized by a Hungarian institute, opened in French (and Italian). I would be more than happy to write about it in ancient Greek or Latin, at least, but it doesn’t need any intensification. It has something kindly uplifting, some silent alienation in it anyway.
Dance, theatre, photo, drawing, sculpture. Nagy József, Jozef Nadj, “Josef Nádi”, Szkipe – different for everybody, in a different way. And meanwhile, the same, too. Diversified, but integral. Aiming to record motion. With glass, with metal, with different objects and with light. Light and darkness. Play. „Drawing” on paper, „dancing upon it”.
This is how photograms are made. Choreograms, if I might say so. Let them speak for themselves. About that beautiful sadness, about that benign playfulness of what they are made of.
demkata
ⒸBiró István
No comments:
Post a Comment