Science fiction a nappaliból | Science fiction din camera de zi | Science fiction from the living room

Übü király | Ubu Rege | Ubu Roi

Cheek by Jowl

HU___________________________________________________________

tanulmány a gyermeki ártatlanságról 

Mr. és Mrs. Tökéletes, azaz Übü papa és Übü mama élete olyan, mint a matyóhímzés. A lakás patyolat. A kapcsolatuk tökéletes. Béke és harmónia. Ez már önmagában borzasztóan irritáló. És egyúttal gyanús. Roppant gyanús. Csak egészen picit kell a dolgok mögé lesni és máris pacák kerülnek a hímzésre… 

Mr. és Mrs. Tökéletesnek van egy fia. Akinek a szeme sem áll jól, ahogy mondani szokás. Jól nevelt, persze. De már ránézésre amolyan passzív-agresszív típus. A lakást kutatja kamerájával, mindent kiszúr, ami kicsit is elüt az ideálistól. Mindezt leplezetlen örömmel és izgalommal nyugtázza.

Übüék egy unalmasnak ígérkező, protokoláris estére készülnek. Csak pár unalmas vendéget várnak. Épp olyan unalmasakat, mint ők. Amikor azonban megérkeznek a Tökéletes Anya és Tökéletes Apa Tökéletes Barátai, a kanapén duzzogó tinédzsernek csillan a szeme, kitágul az idő és végképp elszabadul a pokol: a nappali csatatérré válik, a vendégek bűnsegéddé, a konyhai eszközök gyilkos fegyverré. Minden és mindenki elkezd élni egy másik realitásban, egy olyan világban, ahol ösztönlényekké degradálódnak. A pénz és a hatalom jelenti számukra a mindent. Eszközök közt nem válogatva akarják elérni vagy megtartani ezeket. Időről időre visszakacsint a nyugodt baráti vacsora, bravúros jelenetek sorozatát váltja fel az unalmas cseverészés. A fiún kívül senkinek sem tűnik fel a változás. Hogy néha hóvihar tombol, orgiák zajlanak, vér fröcsög és fejek hullanak. Másfél órás őrület.

És mégis. Tulajdonképpen nem történt semmi. Csak egy villanásnyi gondolat a gyerek fejében. Aztán jólnevelten leül a tökéletesen megterített asztalhoz a tökéletes ételek mellé a tökéletes családjával és ártatlanul falatozni kezd. Senki nem sejt semmit. Ártatlan fantáziálás ez. Gyerekjáték. De valamiért végig az az érzésünk, hogy a történések mégsem állnak annyira messze a realitástól.

RO__________________________________________________________
studiu despre inocența copiilor

Viața Domnului și Doamnei Perfecțiune (adică a soțiilor Ubu) este ca o broderie de mătase. Casa este numai lună și bec. Au o relație perfectă. Pace și armonie. Acest lucru în sine poate fi deja extrem de iritant. Și totodată suspect. Foarte suspect. Trebuie să privim doar o secundă în spatele cortinei și observăm petele de cerneală de pe broderie.

Soții Perfecțiune au un băiat, vorba aia: nu-i stau bine ochii în cap. Ei așteaptă doar niște musafiri fastidioși. La fel de fastidioși ca ei. Însă, când ajung Prietenii Părinților Perfecțiune, ochii adolescentului morocănos de pe canapea încep să strălucească, timpul se lărgește și începe să se dezlănțuie infernul: camera de zi devine câmp de luptă, musafirii complici, obiectele din bucătărie arme. Toți și toate încep să existe într-o altă lume, într-o lume în care sunt conduși doar de instincte. Banii și puterea reprezintă totul, pe acestea vor să le obțină sau să le păstreze fără doar și poate. Din când în când se reîntorc la cina familiară, scenele de vitejie își cedează locul discuțiilor monotone. În afară de băiat nimeni nu realizează schimbarea. Uneori bântuie viforul, se desfășoară orgii, sângele  țâșnește în toate direcțiile și cad capete. Nebunie de o oră și jumătate.

Totuși. De fapt nu se întâmplă nimic. Doar un gând ca o  sclipire trece prin mintea copilului. Apoi se așează binecrescut la masa pusă, lângă mâncărurile gătite perfect, lângă familia lui perfectă, și începe să mănânce nevinovat. Nimeni nu bănuiește nimic. Este doar o fantazmă nevinovată. Pistol cu apă. Totuși, simțim de parcă întâmplările nu ar sta foarte departe de realitate.

EN__________________________________________________________

study about the peevish innocence 

The life of Mr. and Mrs. Perfect, i. e. Papa Ubu and Mama Ubu is like needlework. Their house is clean as a whistle. Their relationship is perfect. Peace and harmony. This is annoying enough in itself. And in the same time, something is shady. Very shady. You just have to sneak a little peek behind things to observe the macula on the embroidery.

Mr. and Mrs. Perfect have a son. He’s suspicious at least. He’s well-behaved, of course. But he’s palpably the passive-aggressive type. He’s roaming the house with his camera, he instantly spots any spot on the image of idealism, and does it with undistinguished joy and excitement.

The Ubus are prepping for an expectedly boring protocol soirée. A few boring guests are expected. Just as boring as they are. However, when Perfect Mom and Perfect Dad’s guests arrive, the teenagers pouting on the couch instantly see the opportunity to raise hell: the living room turns into a battlefield, the guests turn into accomplices, the kitchen utensils become lethal weapons. Everything and everyone is transposed into an alternate reality, into a world where they function merely as beings driven by instincts. Money and power are everything; they indiscriminately use every means to keep these. The cordial soirée flickers up from time to time, the series of stirring scenes give place to boring chitchat. Nobody observes the changes besides the boy. That sometimes blizzard rages, there are orgies, blood splashes, heads fall. An hour and half of madness.

And still. Basically, nothing happened. Maybe just a flickering thought in a child’s head. Then, he sits down at the perfectly made table, well-behaved, as he is,  to eat perfect foods with his perfect family, and starts nibbling innocently. Nobody suspects anything. Just an innocent mind game. Child’s play. However, one feeling haunts us all along: that these events may not be THAT far from reality.

demkata